sâmbătă, 12 decembrie 2009

Astept.


Asa ca iluziile revin.
Trebuia sa fie schimbarea mea în bine, un pas înainte, dovada ca mai si greşesc.

Surprinzător sau nu… nu e nici o schimbare, poate doar o jumătate de pas înainte… un pas pentru mine,nu pentru noi. Si poate ca sunt un soi de geniu… o bucăţică dintr-un geniu adevărat…pentru ca iar am dreptate.

Poate….doar poate o sa fac o excepţie si renunţ la un miligram din orgoliu meu ca sa ascult. Ideea e ca poate nu o sa am ce sa ascult…
Orgoliu intact.

Vorbind de iluzii… au revenit. Amagirea are gust bun. Vreau sa mă amagesc, dacă asta e senzaţia.
Fără regrete.


Astept…… finalul nu depinde de mine. Eu doar astept.

Hai. Inca se poate…

2 comentarii: