Cerc.

Ma invart…caut…nu gasesc nimic…

Am intalnit macar o persoana care a marcat intreaga noastra existenta,care ne’a schimbat cursul vietii , care a reusit sa desfinteze orice conceptie pe care am avut’o, care a spart orice bariera pe care am creat’o.
Da, am patit’o si eu. Nu vreau sa incep sa enumar aici jumate de pagina de nume care se presupune ca au insemnat ceva … eu stiu cine sunt. Si sunt ei pentru ca au reusit sa ma faca sa renunt la protectia mea pentru ei, la convingerile mele pentru ei. Sa renunt la mine,pentru ei.
Dependenta de fiecare gest. Dependenta de simpla prezenta. De sentimentul acela. Asta e in mine acum.
Un singur cuvant si toate intamplarile se intorc. E ca un cerc …in care ne rotim…si nu avem iesire….Asteptam si ne invartim pana cand devine o repetare de imagini si sunete care candva insemnau totul.

Eu? Eu nu ma mai gasesc pe mine. Nu cred ca am puterea sa caut acum. Si ce daca? oricum eu nu mai sunt la fel …din cauza lor…din cauza mea.... Ma invart…
Dar vreau sa ma opresc?

Nu.ma invart pana amortesc. Dupa ce amortesc nu mai simt nimic. O sa fiu iar goala.

Ma invart…