No Bravery.

And I see no bravery , no bravery in your eyes anymore...

Despre dragoste la prima vedere.

Pentru ca e tarziu si mi’e mult prea somn sa ma ridic de pe scaun…scriu. Pentru ca am fost contrazisa in legatura cu asta,scriu despre dragoste la prima vedere.
O sa incep cu niste teorii [iluzii fara sens]...
Il vezi,te vede …va priviti cateva secunde…[habar n-ai cum il cheama, nu conteaza ca sunt sanse sa fie un drogat,violator,obsedat,bolnav mintal s.a.m.d]...si...si...da...e dragoste la prima vedere!
Normal ca e !...Doar te-a vazut si l-ai vazut...si v-ati privit...si avea ochi albastri [ca si alte cateva miliarde de baieti ] si ai stiut atunci ca il iubesti si ca vrei sa iti petreci restul vietii cu el.

Deci, bazandu-ne pe teoria asta de “dragoste la prima vedere” iubirea nu mai e sentimentul ala complex pe care a-ti incercat sa il definiti in o mie de feluri.Iubirea se rezuma la o singura privire aruncata unui strain si se bazeaza strict pe atractie fizica.

Acum parerea mea...BULLSHIT! o abureala incredibila. Una din cele mai clare dovezi ca multi dintre noi traiesc in minciuna si se multumesc cu ea. E imposibil sa iubesti o persoana pe care nu o cunosti. –hai sa merg si eu pe strada,poate dau si eu de dragostea vietii mele--. Come on !
“ o sa crezi cand o sa ti se intample”…ce cacat sa mi se intample?... o sa vina un aurolac sa ma intrebe daca vreau sa trag din punga lui si o sa se uite in ochii mei , deci e clar dragoste la prima vedere. Asta?
I don’t think so.

Singura idee acceptabila de dragoste la prima vedere e relatia dintre parinti si copii. Atunci cred ca e singura data cand sentimentul se poate numi asa.

E tarziu,mi-e prea somn.
Eu raman cu parerea mea…. “ dragostea la prima vedere” nu exista!

Need a break.

Ceai. Mult,mult,mult ceai. Inconjurata de raceala .
Simt ca o sa ma prabusesc in orice secunda...I’m tired...exhausted.
Already need a break…

Si e iarna! Pot sa jur ca e iarna!
Mi-e frig...incontinu.

Need a break.

Imi convine.

Ma apropii de un ideal . ce ideal? Nu am aflat inca. Asa simt…ca sunt la un pas de rezolvarea unei situatii cu care ma bat de mult.
Totusi stau dupa un paravan si astept. Nu stiu ce astept.
Simt lucruri pe care nu le inteleg si intr’un mod ciudat imi convine asta.

Si sunt fericita ca am avut o zi buna astazi. O zi buna ma poate face mai fericita decat ma asteptam. Precious moments.

Friends won't be friends.

Sa tinem de cine merita.
Da,asa sa facem.
Sa avem grija, sa pretuim si sa respectam oamenii care inseamna ceva.
Restu…restu nu conteaza. Noi si ei.that’s all.

Zici asa. Every day. Friends are friends.. forever and ever… si totusi… iti permiti sa calci peste ei…din cauza orgoliului tau de doi bani. Te certi..si te mai certi putin…incerci sa faci pe suparatul/a …strici relatii pentru ca te consideri prea superior. Si asta ca sa ce?... in orice prietenie o sa intervina odata ceva.right?

Deci. Friends won’t be friends forever. O sa’ti schimbi prietenii si o sa inveti sa accepti ca nimic nu e pentru totdeauna in viata…nici macar oamenii care iti promiteau ca vor fi acolo pana la sfarsit. Si nu e numai vina lor. Prieteniile sunt relative si genul de lucruri care “atarna de un fir de ata” …

Eu spun ca nu ar trebui sa avem asteptari de la oameni. Niciodata.
Dar avem. Eu incerc sa am asteptari diferite de la fiecare persoana pe care o cunosc.
Niciodata nu o sa pot sa tin supararea aia tipica in care nimeni nu vorbeste si ura e evidenta si impartasita. Indiferenta…asta’i reactia mea. Deci ce facem? Ne bazam pe ideea de nimic nu’I pentru totdeauna…sau ne tinem orbeste de relatii care au ajuns la final?
Mintim. Ne mintim pe noi,pe ei, ca sa ne aparam si sa ne ascundem. Mintim ca sa mintim.

Conclusion: Lie ! cause friends won’t be friends forever . nothing is permanent and nothing’s worth the stress!

Cerc.

Ma invart…caut…nu gasesc nimic…

Am intalnit macar o persoana care a marcat intreaga noastra existenta,care ne’a schimbat cursul vietii , care a reusit sa desfinteze orice conceptie pe care am avut’o, care a spart orice bariera pe care am creat’o.
Da, am patit’o si eu. Nu vreau sa incep sa enumar aici jumate de pagina de nume care se presupune ca au insemnat ceva … eu stiu cine sunt. Si sunt ei pentru ca au reusit sa ma faca sa renunt la protectia mea pentru ei, la convingerile mele pentru ei. Sa renunt la mine,pentru ei.
Dependenta de fiecare gest. Dependenta de simpla prezenta. De sentimentul acela. Asta e in mine acum.
Un singur cuvant si toate intamplarile se intorc. E ca un cerc …in care ne rotim…si nu avem iesire….Asteptam si ne invartim pana cand devine o repetare de imagini si sunete care candva insemnau totul.

Eu? Eu nu ma mai gasesc pe mine. Nu cred ca am puterea sa caut acum. Si ce daca? oricum eu nu mai sunt la fel …din cauza lor…din cauza mea.... Ma invart…
Dar vreau sa ma opresc?

Nu.ma invart pana amortesc. Dupa ce amortesc nu mai simt nimic. O sa fiu iar goala.

Ma invart…