Ceata.

Vreau sa tin minte.
Fiecare lucru care a insemnat ceva pentru mine.vreau sa il retin.in detaliu.sa nu’mi scape nimic.
Dar uit. Nu pot sa vizualizez clar nici ce sa intamplat vara trecuta . Un concert,excursia,o seara in care a plouat torential,un film,cateva conversatii..atat pot. Restul e o miscare haotica.siluete care se invart ciudat in jurul meu.si e ceata.e gri. Uneori,apar unele pete de culoare…*un tricou albastru si conversii mei*.voci care rar reusesc sa lege o fraza logica. Si mi’e dor.si mi’e ciuda ca ceata asta se pune contra mea.si’a propus sa’mi acopere amintirile.si nu vreau sa o las.
Lucrurile mai recente au inca culoare. Nu e ceata,e doar putin fum.ca de tigara. Nu o sa las ceata sa ia si amintirile astea.vreau sa pastrez anul asta pentru mine.intreg.colorat.
Si stiu ca o sa ma invinga.oricum face asta mereu.o sa uit vara asta , 90% din ea…o sa uit si iarna trecuta*chiar daca acum e cea mai clara dintre amintiri*…primavara am uitato deja …am trecut prin ea prea amortita ca sa tin minte ceva.
Si totusi care e ideea?
De ce uitam?
E dreptul meu sa decid ce vreau sa tin minte.
O sa reusesc!

Dar mi’e frica sa uit. Daca uit am nevoie de un prezent mai bun…

Stiu. O sa uit doar cand o sa vreau eu sa uit!
Ceata o sa moara.